Aceste sarbatori de iarna, incep la ''Sf. Nicolae'' cand tineriicomunei stabilesc care vor fi organizatorii acestui an, respectiv FECIORUL MARE SI FECIORUL MIC, acestia se vor ocupa de repetitiile colindelor si dansurilor populare. Ei trebuie sa caute muzicantii si sa incheie cu acestia un acord scris, de regula un proces-verbal (...ca nu cumva acestia sa se razgandeasca).
Inainte de Craciun, organizatorii cer permisiunea parintilor ca fetele lor sa participe cu ceilalti tineri din sat la activitatiile care au loc in aceasta perioada a anului (adica ''la joc'').
La noi, este obiceiul din strabuni sa se colinde in prima zi de Craciun, programul feciorilor se desfasoara in felul urmator: feciorii merg de dimineata la biserica pentru a participa la slujba specifica de aceste sfinte sarbatori, aici primesc binecuvantarea preotului, dupa iesirea din biserica stabilesc ora la care se intalnesc la feciorul mare, unde muzica este deja prezenta, pentru a porni la colindat.
Primul colindat este preotul satului, urmeaza ceilalti sateni, in special cei care au feciori si fete unde pe langa colindele traditionale specifice, tinerii petrec o perioada mai lunga de timp, unde canta diferite melodii vechi impreuna cu gazdele (mai ales partea barbateasca) si joaca.
Baietii care au terminat clasa a VIII-a fac parte pentru prima data din ceata feciorilor. Acestia sunt nevoiti sa care desagii care contin carne, carnat, cozonac si lichiu primite de la gazde, aceste fiind primite pe langa partea financiara (care se afla la feciorul mare sau mic - unul strange banii, celalalt noteaza pe un carnetel persoana si suma primita).
Ultimul colindat este feciorul mare, familia acestuia impreuna cu vecinii organizeaza o masa imbelsugata cu bucate primite de la gazde, acestea fiind aduse la casa respectiva de feciorii debutanti si imediat preparate. Aici se stabileste si totalul banilor.
Incepand cu a doua zi de Craciun, continuand cua treia zi de Craciun, cu Anul Nou, Sarbatoarea Bobotezei si a Sf. Ioan, la care se adauga duminicile din aceasta perioada, se organizeaza jocultraditional, in locul stabilit, aici feciorii si fetele se prezinta in ''haine romanesti'' (port traditional).
Portul feciorilor - este format din: pe cap caciula de astrahan cu vrasta (care este compusa din iedera) si o floare, unele continand ci un ornament format din bucatele de de oglinda), camesa de canepa, la gat camesa este brodata in motive geometrice, cu arnici negru; niste pantaloni stramti pe picior care se numesc ''cioareci'' (confectionati din postav), la brau se poarta un serpar peste care este asezata o '' curea cu bumbi '' (acestia fiin stersi in prealabil de feciori pana au o culoare aurie), deasupra un pieptar (popular zis ''cheptar''), brodat cu matase in diferite forme florale, in diverse culori. Deasupra acestora se poarta o bunda neagra sau un clicin, iar in picioare cizme sau bocanci pentru feciorii din primul an.
Portul fetelor - este urmatorul: pe cap fetele mai tinere poarta numai un barson negru, cusut cu margele, iar cele mai mari de ani, poarta doua baticuri, unul rosu, celalalt fiind negru legate frumos in varful capului cu un ac special dar si ornamental; ia este din bumbac de culoare alba, la gat este prinsa cu o bentita neagra. De ie sunt prinse poalele care sun incretite, deasupra acestora se poarta o fusta alba si o rochie neagra cu un sort de matase sau de par, care prezinta numeroase motive florale, de jur imprejurul sortului se afla o dantela, deasupra se poarta un pieptar (''infundat sau desfundat'' - spun batranii); la brau este legata o curea cu margele, in picioare cizme cand fetele sunt imbracate cu pieptar sau ghete cand acestea sunt imbracate cu leiber (popular laibar) - vesta de culoare neagra.
Portul la fete mai poate fi format din cratinte de culoare rosie, tesute la razboi; sau din fote de culoare neagra.
Jocul se organizeaza la caminul cultural, unde sunt prezenti si bunicii, parintii si satenii. Acestia sunt serviti cu cozonac si lichiu.
Muzica canta, tinerii se distreaza, bucurandu-se de Nasterea Domnului. Se face o pauza in jurul orei 19 care dureaza o ora, cand muzicantii sunt dusi la masa, dupa care se reia distractia.
In concluzie sper ca cei care citesc aceste randuri scrise de mine, dar mai ales se regasesc in acestea si isi amintesc cu drag de perioada tineretelor lor, sunt invitati sa participe si anul acesta la Ungra, unde noi, tinerii, ne vom stradui si de acesta data sa pastram aceaste traditii pe care la randul lor strabunicii, ami apoi bunicii si parintii nostrii au reusit sa le pastreze si conserve cu mare mandrie. Ce frumos suna urmatoarele cuvinte: HAIDETI SA NE IMBRACAM ROMANESTE !!!
duminică, 28 noiembrie 2010
sâmbătă, 27 noiembrie 2010
Obiective turistice la Ungra
Biserica evanghelica
Cetatea bisericeasca evanghelica de la Ungra figureaza sub nr. 2782 in lista monumentelor istorice de pe teritoriul R.S.R Biserica a fost cladita probabil in ultimul sfert al secolului XIII-lea.
Dupa planul initial, este vorba despre o bazilica romanica cu 3 nave, cor dreptunghiular, absida rotunda si un turn inspre vest cu portal in stil romanic.
Colateralele au fost daramate probabil cu ocazia restaurarii bisericii, devastata de tatari in anul 1658. Tatarii au incendiat biserica, in care sasii se adapostisera. multe femei au ramas singure dupa acest eveniment. Acestea s-au recasatorit cu romani sau maghiari si asa s-a amestecat populatia satului.
Turnul de vest a fost grav avariat in urma cutremurelor din anii 1802 ai 1829, iar in 1843 a fost daramat.
Incinta cu intrare fortificata si doua turnuri de apararea fost ridicata in secolul al XVII-lea.
Turnul pentagonal din partea de NE dateaza probabil numai din veacul al XVII-lea. Pentru cladirea bisericii si a incintei s-a folosit materialul castrului roman, care s-a aflat pe malul stang al Oltului, apartinand legiunii romane.
Mesterii care au cladit biserica nu sunt cunoscuti, nici inscrtiptii nu exista. De mentionat mai este altarul vechi, construit tot in sec. XVII, care se gaseste si azi pe peretele de nord al biseriisi infatiseaza Rastignirea Domnului Iisus si are inscriptionat in latina urmatorul text: ''Veritas Domini manet in aeturnum ''.
In interiorul bisericii se mai afla o cresa, o sala de jocuri, o bucatarieapartinand tot sasilor.
In partea de SV se afla turnul de slanina, unde sasii depozitau acest produs in siguranta, fiecare avand un loc bine specificat era stabilita o zi pe saptamana in care toti veneau si isi luau slanina pentru intreaga saptamana. Acest turn este format din ziduri foarte groase, deci un loc foarte racoros.
Tot in interiorul curtii bisericii se mai situa o cripta. Aici erau adusi cei care au decedat, pentru a-i priveghea si a incepe slujba de inmormantare.
Un alt loc important este intrarea principala pe unde are acces doar preotul. inainte de intrarea principala se afla soclul inchinat eroilor sasi. pe acesta scrie si numele denumirii vechi a satului - Galt.
In interiorul bisericii se afla doua capete de lei, inprezent se mai afla doar unul, acesta fiind amplasat in interiorul criptei, celalalt fiind dus la muzeul Bruckhental din Sibiu.
La inceput era doar o biserica mica, de care se stie din anul 1222. Deoarece populatia ajunsese la peste 500 de familii, s-a construit aceasta biserica.
Biserica ortodoxa
Aceasta biserica a fost construita cu intermitente intre anii 1937-1969 sub pastorirea P.C. Preot Gh. Cristea, cu aprijinul credinciosilor, al consiliului parohial, au mai fost primite ajutoare banesti de la Ministerul Cultelor, de la Sfanta Patriarhie si de la Arhiepiscopia Sibiului. Lucrarile au fost terminatein 1969 sub conducerea mesterului zidar Silinca Miron, locuitor al acetui sat, epitropi fiind Gheorghe Plesa si Gheorghe Macrea.
Sfintirea bisericii s-a savarsit de catre I.P.S Dr nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului in ziua de 31 august 1969. Aceasta sfanta biserica cu hramul ''Sfintei Treimi'' a fost impodobita cu pictura in tehnica ''Tempa-Crasa'' - in interior, iar la exterior in tehnica ''Fresco'' in anii 1981-1982, dupa ce in anul 1976 s-au facut reparatii la acoperis si s-au vopsit turlele, iar mai tarziu in 1981 s-au facur reparatii provocate de cutremurul din 4 martie 1977. Toate aceste lucrari si inca altele, s-au facut cu contributia baneasca a enoriasilor parohiei, a a Arhiepiscopiei Sibiului cu concursul consiliului parohial, epitrop fiind Gheorghe Seban, pictura fiind executata de Covoreanu Nicolae, Mirica Ioan si Tolea Nicolae sub pastorirea P.C. Preot Paroh Gheorghe Boorel.
Resfintirea s-a savarsit in 1982 de catre I.P.S Dr Antonie Plamadeala- mitropolitul Ardealului.
Inainte de construirea acestei biserici, slujba religioasa, se desfasura intr-o bisericuta situata mai in deal, care exista si in prezent,avand tot hramul ''Sfintei Treimi''.
Monumentul eroilor
Acesta este inconjurat de grilaj cu piloni de piatra, inchinat eroilor din aceasta comuna, cazuti in Primul Razboi Mondial, acesta fiind construit in 1936 fiin amplasat pe strada Principala. Soclul acestui monument este impodobit cu basoreliefuri. tot aici se afla leii din bazalt amintiti la biserica fortificata, pe o placa se afla textul: "In memoria eroilor comunei''.
Cetatea bisericeasca evanghelica de la Ungra figureaza sub nr. 2782 in lista monumentelor istorice de pe teritoriul R.S.R Biserica a fost cladita probabil in ultimul sfert al secolului XIII-lea.
Dupa planul initial, este vorba despre o bazilica romanica cu 3 nave, cor dreptunghiular, absida rotunda si un turn inspre vest cu portal in stil romanic.
Colateralele au fost daramate probabil cu ocazia restaurarii bisericii, devastata de tatari in anul 1658. Tatarii au incendiat biserica, in care sasii se adapostisera. multe femei au ramas singure dupa acest eveniment. Acestea s-au recasatorit cu romani sau maghiari si asa s-a amestecat populatia satului.
Turnul de vest a fost grav avariat in urma cutremurelor din anii 1802 ai 1829, iar in 1843 a fost daramat.
Incinta cu intrare fortificata si doua turnuri de apararea fost ridicata in secolul al XVII-lea.
Turnul pentagonal din partea de NE dateaza probabil numai din veacul al XVII-lea. Pentru cladirea bisericii si a incintei s-a folosit materialul castrului roman, care s-a aflat pe malul stang al Oltului, apartinand legiunii romane.
Mesterii care au cladit biserica nu sunt cunoscuti, nici inscrtiptii nu exista. De mentionat mai este altarul vechi, construit tot in sec. XVII, care se gaseste si azi pe peretele de nord al biseriisi infatiseaza Rastignirea Domnului Iisus si are inscriptionat in latina urmatorul text: ''Veritas Domini manet in aeturnum ''.
In interiorul bisericii se mai afla o cresa, o sala de jocuri, o bucatarieapartinand tot sasilor.
In partea de SV se afla turnul de slanina, unde sasii depozitau acest produs in siguranta, fiecare avand un loc bine specificat era stabilita o zi pe saptamana in care toti veneau si isi luau slanina pentru intreaga saptamana. Acest turn este format din ziduri foarte groase, deci un loc foarte racoros.
Tot in interiorul curtii bisericii se mai situa o cripta. Aici erau adusi cei care au decedat, pentru a-i priveghea si a incepe slujba de inmormantare.
Un alt loc important este intrarea principala pe unde are acces doar preotul. inainte de intrarea principala se afla soclul inchinat eroilor sasi. pe acesta scrie si numele denumirii vechi a satului - Galt.
In interiorul bisericii se afla doua capete de lei, inprezent se mai afla doar unul, acesta fiind amplasat in interiorul criptei, celalalt fiind dus la muzeul Bruckhental din Sibiu.
La inceput era doar o biserica mica, de care se stie din anul 1222. Deoarece populatia ajunsese la peste 500 de familii, s-a construit aceasta biserica.
Biserica ortodoxa
Aceasta biserica a fost construita cu intermitente intre anii 1937-1969 sub pastorirea P.C. Preot Gh. Cristea, cu aprijinul credinciosilor, al consiliului parohial, au mai fost primite ajutoare banesti de la Ministerul Cultelor, de la Sfanta Patriarhie si de la Arhiepiscopia Sibiului. Lucrarile au fost terminatein 1969 sub conducerea mesterului zidar Silinca Miron, locuitor al acetui sat, epitropi fiind Gheorghe Plesa si Gheorghe Macrea.
Sfintirea bisericii s-a savarsit de catre I.P.S Dr nicolae Mladin, Mitropolitul Ardealului in ziua de 31 august 1969. Aceasta sfanta biserica cu hramul ''Sfintei Treimi'' a fost impodobita cu pictura in tehnica ''Tempa-Crasa'' - in interior, iar la exterior in tehnica ''Fresco'' in anii 1981-1982, dupa ce in anul 1976 s-au facut reparatii la acoperis si s-au vopsit turlele, iar mai tarziu in 1981 s-au facur reparatii provocate de cutremurul din 4 martie 1977. Toate aceste lucrari si inca altele, s-au facut cu contributia baneasca a enoriasilor parohiei, a a Arhiepiscopiei Sibiului cu concursul consiliului parohial, epitrop fiind Gheorghe Seban, pictura fiind executata de Covoreanu Nicolae, Mirica Ioan si Tolea Nicolae sub pastorirea P.C. Preot Paroh Gheorghe Boorel.
Resfintirea s-a savarsit in 1982 de catre I.P.S Dr Antonie Plamadeala- mitropolitul Ardealului.
Inainte de construirea acestei biserici, slujba religioasa, se desfasura intr-o bisericuta situata mai in deal, care exista si in prezent,avand tot hramul ''Sfintei Treimi''.
Monumentul eroilor
Acesta este inconjurat de grilaj cu piloni de piatra, inchinat eroilor din aceasta comuna, cazuti in Primul Razboi Mondial, acesta fiind construit in 1936 fiin amplasat pe strada Principala. Soclul acestui monument este impodobit cu basoreliefuri. tot aici se afla leii din bazalt amintiti la biserica fortificata, pe o placa se afla textul: "In memoria eroilor comunei''.
miercuri, 17 noiembrie 2010
PERSONALITATI
BUCUR SCHIOPU
Este cea mai reprezentativa personalitate din aceasta comuna.s-a nascut in anul 1911, a facut primele clase la noi in sat, invatatori fiind Rosca si Popilean, a urmat gimnaziul la Rupea, deoarece la Ungra erau doar 4 clase, apoi continuandu-si studiile liceale la liceul "Andrei Saguna" din Brasov, apoi Facultatea de Drept la Cluj-Napoca, unde a fost si profesor o vreme. Toate aceste studii le-a facut fiind sustinut financiar de unchiul sau din New York.
In varful carierei a fost Ministrul al Agriculturii, aducandu-si un rol important in comasarea pamantului. A fost ambasador in Canada o perioada indelungata de timp, cutreierand cu diverite ocazii, toata lumea.
A participat la construirea primei linii decale ferata din Romania, pe ruta Bucuresti-Giurgiu.
Era prieten foarte bun cu Petru Groza, cu Nicolae Iorga si cu multe alte personalitati importante la vremea aceea.
Pentru satul sau natal a facut lucruri importante prin care a ramas o legenda: introducerea curentului electric, a lamurit populatia privind comasarea pamanturilor etc.
Perioada copilariei sale a petrecut-o la Ungra. Acesta isi aminteste cu drag, intr-o lucrare de-a sa, de sarcinile primite de la bunica sa, de exemplu ducerea mancarii si a apei unchiului la camp, de pataniile din copilarie, de prietenii lui, toate acestea fiind mentionate in cartea dedicata lui, care se numeste: ''Bucur Schiopu - Omul unei generatii de lupta si sacrificii ''publicata la editura Fundatia Nationala ''Satul Romanesc''
Acesta a vea o casa de vacanta, chiar langa casa mea natala, unde isi petrecerea numeroase concedii cu familia. Bunica mea imi poveste ca exista un grad de rudenie intre ea si acesta, ii era nepoata.
In incheiere, as vrea sa punctez un citat din carte sa: ...acesta a fost omul important pentru locurile sale natale, vesnic nelinistit si in cautare de bine pentru tara sa ''
INVATATORUL POPILIAN
Era cunoscut de tot satul, ca fiind un om foarte aspru, un dascal care pedepsea elevii la cea mai mica greseala. El este cel care i-a invatat si pe bunicii mei, primele taine ale invataturii.
Stiu, din spusele bunicilor mei, candva acest dascal pedepsea elevii,dandu-le la palma pana se rupea nuiaua, aceasta trebuia adusa de elevul vinovat din gradina scolii
Este cea mai reprezentativa personalitate din aceasta comuna.s-a nascut in anul 1911, a facut primele clase la noi in sat, invatatori fiind Rosca si Popilean, a urmat gimnaziul la Rupea, deoarece la Ungra erau doar 4 clase, apoi continuandu-si studiile liceale la liceul "Andrei Saguna" din Brasov, apoi Facultatea de Drept la Cluj-Napoca, unde a fost si profesor o vreme. Toate aceste studii le-a facut fiind sustinut financiar de unchiul sau din New York.
In varful carierei a fost Ministrul al Agriculturii, aducandu-si un rol important in comasarea pamantului. A fost ambasador in Canada o perioada indelungata de timp, cutreierand cu diverite ocazii, toata lumea.
A participat la construirea primei linii decale ferata din Romania, pe ruta Bucuresti-Giurgiu.
Era prieten foarte bun cu Petru Groza, cu Nicolae Iorga si cu multe alte personalitati importante la vremea aceea.
Pentru satul sau natal a facut lucruri importante prin care a ramas o legenda: introducerea curentului electric, a lamurit populatia privind comasarea pamanturilor etc.
Perioada copilariei sale a petrecut-o la Ungra. Acesta isi aminteste cu drag, intr-o lucrare de-a sa, de sarcinile primite de la bunica sa, de exemplu ducerea mancarii si a apei unchiului la camp, de pataniile din copilarie, de prietenii lui, toate acestea fiind mentionate in cartea dedicata lui, care se numeste: ''Bucur Schiopu - Omul unei generatii de lupta si sacrificii ''publicata la editura Fundatia Nationala ''Satul Romanesc''
Acesta a vea o casa de vacanta, chiar langa casa mea natala, unde isi petrecerea numeroase concedii cu familia. Bunica mea imi poveste ca exista un grad de rudenie intre ea si acesta, ii era nepoata.
In incheiere, as vrea sa punctez un citat din carte sa: ...acesta a fost omul important pentru locurile sale natale, vesnic nelinistit si in cautare de bine pentru tara sa ''
INVATATORUL POPILIAN
Era cunoscut de tot satul, ca fiind un om foarte aspru, un dascal care pedepsea elevii la cea mai mica greseala. El este cel care i-a invatat si pe bunicii mei, primele taine ale invataturii.
Stiu, din spusele bunicilor mei, candva acest dascal pedepsea elevii,dandu-le la palma pana se rupea nuiaua, aceasta trebuia adusa de elevul vinovat din gradina scolii
Prezentare istorica
Dupa datele cronicii satului, Ungra (Galt-inseamna granar), a fost infiintat de primi colonisti sasi, sositi jurul aniilor 1100-1200 pe raul Olt, localizati sub dealul Stajeii inalt de 589 m, pe unele din punctele de observatie ale castrului roman amintit.
Mai tarziu, sasii au construit biserica evanghelica care exista si astazi, fortificata cu ziduri de aparare impotriva navalitorilor.
De la sosirea lor in zona, sasii au tinut o cronica a satului, unde erau trecute toate evenimentelecare-i priveau pe sasi si pe romani.Aceasta cronica a fost vazuta de doua ori de Nicolae Iorga si citata in numeroase lucrari de istorie; cronica a fost vazuta si de Bucur Schiopu (fost ministru al Agriculturii), prin intermediul preotului evanghelic, coleg si amic de-al sau. In cronica scrie ca familia Schiopu a sosit in zona in jurul anului 1664 (Stiopu Johan) ca pastoriveniti din zona de munte.
Despre cei proaspat veniti in comuna, este specificat in cronica, ca erau dirijati initial pe o vale situalta la 2 km de sat, numita "valea Ungrisoarei", dupa ce conducatorii satului se convingeau ca familia venita este cinstita si harnica, primea acordul de intrare in sat.
In prezent aceasta cronica a disparut, a fost dusa clandestin "in fragmente" in Germania, de ultimii emigranti sasi, care au parasit comuna dupa Revolutia din '89 (asa spun sasii ramasi).
Mai tarziu, sasii au construit biserica evanghelica care exista si astazi, fortificata cu ziduri de aparare impotriva navalitorilor.
De la sosirea lor in zona, sasii au tinut o cronica a satului, unde erau trecute toate evenimentelecare-i priveau pe sasi si pe romani.Aceasta cronica a fost vazuta de doua ori de Nicolae Iorga si citata in numeroase lucrari de istorie; cronica a fost vazuta si de Bucur Schiopu (fost ministru al Agriculturii), prin intermediul preotului evanghelic, coleg si amic de-al sau. In cronica scrie ca familia Schiopu a sosit in zona in jurul anului 1664 (Stiopu Johan) ca pastoriveniti din zona de munte.
Despre cei proaspat veniti in comuna, este specificat in cronica, ca erau dirijati initial pe o vale situalta la 2 km de sat, numita "valea Ungrisoarei", dupa ce conducatorii satului se convingeau ca familia venita este cinstita si harnica, primea acordul de intrare in sat.
In prezent aceasta cronica a disparut, a fost dusa clandestin "in fragmente" in Germania, de ultimii emigranti sasi, care au parasit comuna dupa Revolutia din '89 (asa spun sasii ramasi).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)